Falsurile Sibiesco
Despre falsurile "SIBIESCO" s-a mai scris, dar cred că au ramas lucruri de lămurit, nu se știe cu exactitate cine a fost acest Sibiesco, când a operat, care a fost rolul lui în realizarea și comercializarea acestor falsuri, și nu în ultimul rând, "dacă a fost prins".
Dar pentru început, merită spuse câteva cuvinte despre aceste falsuri; falsurile Sibiesco sunt superioare calitativ falsurilor Spiro/Fournier, deși nu sunt la fel de cunoscute, dar asta se datorează faptului că au fost aproape ignorate de comunitatea filatelică, probabil încă trec drept originale pentru mulți colecționari.
Nu sunt falsuri periculoase pentru colecționarii experimentați, nu reproduc microsemnele specifice (deci nu se pot identifica tipurile), iar hârtia diferă și ea semnificativ de cea a originalelor. Aceste falsuri există atât gumate, cât și negumate.
Mai jos aveți o galerie de imagini cu o parte din falsurile realizate de Constantin Sibiesco:
Numele complet este Constantin Sibiesco, și nu cred că sunt adevărate afirmațiile că acesta s-ar fi numit altfel, și că și-ar naturalizat numele în Franța; cel mai probabil acesta este numele pe care l-a purtat toată viața. S-a născut undeva în jurul anului 1876, era român de origine, dar s-a stabilit de tânăr în Franța.
Foarte probabil familia acestuia făcea parte din pătura avută a societătii, probabil mica nobilime. Încă de tânăr s-a implicat în comerțul cu mărci poștale. În cartea poștală de mai jos, datată 27 mai 1900, tânărul Sibiesco (24 de ani) primește explicații în legătură cu niște tranzacții filatelice de la un colaborator din România.
Cu trecerea timpului, Constantin Sibiesco, reușește să-și facă un nume în lumea comercianților de mărci poștale; în anul 1913 îl găsim reclama în Revue Philatélique Française (2); din această reclamă aflăm că activează în comerțul cu mărci poștale încă din 1895, când acesta trebuie să fi avut aproximativ 19 ani. Nu este exclus ca acesta să fi fost inițiat de altcineva în această activitate, fiind de fapt un continuator.
În același an, găsim numele lui menționat între invitații Congresului Internațional al Negociatorilor de Mărci Poștale; la acest eveniment participă toată crema comunității filatelice contemporane.
Momentul în care se decide Constantin Sibiesco să o apuce pe calea scurtă a comerțului cu mărci poștale, aceea a comercializării de falsuri, nu se cunoaste cu exactitate. Însă trebuie menționat că în epocă se comercializau masiv falsuri, este perioada tulbure a filateliei, când caracterul neoneros al comercializării de falsuri era încă incert, cataloagele de așa-zise faximile circulau nestingherite în comunitatea filatelică.
Cert este că, al nostru Constantin Sibiesco omitea uneori să le spună clienților acestuia faptul că unele mărci erau "producție proprie", motiv pentru care în 10 ianuarie 1918 intră "oficial" în rândul falsificatorilor de mărci poștale.
Acesta este arestat de la reședința acestuia din Nisa (Coasta de Azur - Franța), împreună cu cumnatul acestuia Bernard Grosswald, și acesta tot de naționalitate română. Cu ocazia arestului se ridică un inventar important de tehnică și materiale folosite în contrafacerea de mărci poștale: clișee reproducătoare de zinc, o presă de mână, o mașină pentru dantelarea mărcilor, cerneluri și un important stoc de mărci poștale contrafăcute.
Arestarea acestuia este menționată în presa vremii, în Le Temps (10.01.1918) și L'echo d'Alger (17.01.1918), putem deduce de aici încă o dată că acesta era un personaj cunoscut în epocă. Pe bază probelor ridicate, cei doi falsificatori de mărci poștale, Constantin Sibiesco (42 ani) și Bernard Grosswald (32 ani), sunt puși sub acuzație pentru înșelăciune, fals și uz de fals.
A urmat un proces foarte lung, care probabil a dus la condamnarea celor doi la plata unor amenzi și despăgubiri importante, astfel că la data de 11 februarie 1921 (5) este declarat falimentul personal al lui Constantin Sibiesco.
Probabil au mai rămas de lămurit unele aspecte cu privire la activitatea lui Sibiesco: nu este clar daca acesta a realizat și falsuri ale altor mărci decât cele românești (foarte probabil, da), nu se cunoaste dacă a realizat și falsuri românești dantelate (eu suspectez că a falsificat si emisiunile Paris/București), etc.
Interesant la falsurile realizate de acesta este faptul că și-a trecut numele pe multe dintre acestea, poansonul aplicat pe spatele acestora certifica autenticitatea lor. De aici nu putem deduce decât că era ori deosebit de arogant, ori foarte prost; personal merg pe prima variantă: probabil își suprastima realizarile artistice.
Istoria l-a nedreptățit pe Constantin Sibiesco, acesta a fost ignorat de comunitatea filatelică, arestarea acestuia a rămas aparent fără ecou în presa filatelică a vremii, cluburile filatelice nu au dat nici acestea vreo importanță acestui eveniment, deși falsurile realizate de Sibiesco sunt mult mai periculoase decat cele realizate de Frații Spiro sau Francois Fournier.
Bibliografie:
(1) Liviu N. Cristea - Falsuri și falsificatori (Filatelia 5/2001)
(2) Revue Philatélique Française (Nr. 256 - 5/1913)
(3) Revue Philatélique Française (Nr. 258 - 7/1913)
(4) Le Temps (Nr. 20641 - 10/01/1918)
(5) Le Temps (Nr. 21744 - 13/02/1921)
(6) L'Echo d'Alger (Nr. 2125 - 17/01/1918)