Cand lucrurile o iau razna...
Acum vreo 2 ani, în cadrul unui targ de antichități, am văzut prima dată "chestii" (chiar nu știu cum să le numesc) ca cea de mai jos. O mică diferență era totuși, cărțile poștale văzute atunci erau necirculate, dar timbrate și ștampilate în același mod, cu timbru și ștampilă care se încadrau în aceeași subiect cu cartea poștală.
Ulterior am înțeles că această practică se numește maximafilie. Nu pretind că aș cunoaște în profunzime această zonă filatelică, dar sper că aceaste aberații sunt rezultatul unei neînțelegeri, pentru că rezultatul este hidos și distructiv. Țin să mai menționez că aceste montaje odioase sunt privite ca mari rarități, și oferite la prețuri piperate, care ar putea crea impresia că au și căutare.
Pentru a vă face o idee, piesa de mai sus este oferită pe un site de profil la un echivalent 50 lei, însă cartea poștală este circulată. Prima dată când am văzut genul ăsta de piese, o carte poștală cu imagini din Bucureștiul interbelic ajungea undeva la 250 lei, în condițiile în care doar cartea poștală necirculată nu s-ar fi văndut la mai mult de 150 lei. Deci aceste timbre și ștampile ar trebui să dubleze valoarea piesei.
Pentru cine nu a avut de-a face cu astfel de piese, voi manționa că aceste cărți poștale sunt emise în perioada 1900-1920, și timbrate și ștampilate zeci de ani mai târziu, undeva în anii 1970-1980. Ceea ce, în opinia mea este de-a dreptul aberant, pentru că aceste cărți poștale sunt complet distruse în acest fel.
MAXIMAFILÍE - Colecționare de cărți poștale cu o temă care se regăsește în marcaj și în obliterare.
MAXIMAFILÍE - Colecționare de cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația.
Ce mare diferența poate face un singur cuvânt...