RomanianStamps

În cadrul licitației de vară a cunoscutei case de licitații David Feldman a fost oferit un lot foarte interesant, așa cum veți vedea piesele din cadrul lotului arată foarte ciudat.

Când le-am văzut în poza "oficială" a licitației am fost convins că sunt falsuri, ceea ce ar fi fost ieșit din comun pentru David Feldman. Nu imi amintesc să fi observat falsuri vreodată în oferta lor, cel puțin nu la România. La o privire mai atentă toate cele 6 piese se dovedesc autentice.

Primele 3 mărci par a fi emise pe hârtie gălbuie, se poate observa o caracteristică neobișnuită a hârtiei, care a absorbit tușul dând un aspect îmbâcsit tiparului.

       

Următoarele două piese au fost emise pe hârtie albă, se poate observa o spărtură accentuată în dreptul legendei SCRISOREI. Această spărtură se întâlnește pe hârtie albă și gălbuie, și există blocuri de 40 parale în care unele mărci prezintă eroarea, iar altele nu. Singura concluzie logică ar fi că respectiva deformare a clișeului nu era foarte accentuată, apariția ei în coală depinzând de presiunea pe care o exercita tipograful atunci când acționa presa. Și mai interesant este faptul că reimpresiunile Gorjan nu prezintă această deformare, ceea ce ar putea sugera o reparație a clișeului.

   

Ultima piesă din lot, o pereche anulată cu ștampila 14/9 GALATZ MOLDOVA în tuș roșu, aici se poate observa și o frumoasă impresiune dublă. Din păcate, câteva cute afectează destul de mult aspectul piesei.

Una peste alta, toate piesele din acest lot prezintă un aspect deloc obișnuit pentru marca de 40 de parale: fie un tipar îmbâcsit, tipar neglijent sau caracteristici de desen mai puțin comune. La o privire frugală acestea ar putea trece ușor drept falsuri, multe dintre microsemne sunt estompate sau chiar lipsesc, totuși, privite cu atenție, prezintă multe caracteristici autentice care ar fi foarte greu de reprodus în fals.

Părerea mea este că aceste piese constituie o bună ocazie să ne antrenăm ochiul cu mărci mai puțin reușite, dar nu mai puțin autentice. De foarte multe ori am observat că piesele cu tipar ancrasat sunt ocolite, banuiesc eu, din lipsă de experiență.

Cateva argumente

Unul dintre colaboratorii cu care mai schimb păreri pe teme filatelice, dl. Sorin Ovidiu Ionașcu (și el un împătimit al filateliei clasice românești) a avut o reactie destul de patimașă la articolul meu, susținând ca toate ar fi în realitate falsuri. Acesta și-a susținut opinia cu o serie de argumente pertinente și de bun simț, dar eu rămân la părerea mea inițială.

Totuși, cred că am fost cam deplasat în prima parte a articolului, am emis o opinie într-un mod destul de arogant, fară a prezenta niciun fel de argument. Așa că m-am decis să corectez acest aspect și să va prezint câteva argumente care mă determină să susțin în continuare că piesele de mai sus sunt autentice.

Voi începe prin a vă prezenta două piese care nu îmi aparțin (sper să nu se supere nimeni ca le folosesc) care prezintă câteva detalii interesante:

Prima piesă este un fragment care conține 4 mărci 40 parale Cap de Bour, două dintre ele prezentând spărtura din dreptul legendei SCRISOREI, iar la două dintre ele microsemnul lipsește. Piesa nu este certificată de nimeni, dar cele două mărci tete-beche sunt perfecte, sunt mărci școală. Pentru cine are curiozitatea să urmarească microsemnele poate consulta un articol mai vechi aici. Iar poansnul d-lui. Heimbuchler cred că aduce un plus de siguranța în privința autenticității piesei.

   

A doua piesă este tot un tipar îmbâcsit, tot pe o hârtie gălbuie. La această piesă v-aș recomanda să urmăriți modul cum s-a dispersat culoarea în hârtie, și încă un aspect important sunt acele puncte mai închise la culoare, acele impurități ale tușului utilizat.

Acum, să luam pe rând, fiecare grup de mărci din lotul inițial:

1. Primul grup de 3 unicate merită analizate ca un tot, veți observa că la unele anumite microsemne sunt mai bine vizibile iar altele sunt mai puțin lizibile. La acest grup aș insista pe un alt aspect (un mic secret, n-aș prea fi vrut să vi-l spun pe asta), eu sunt convins că acese mărci sunt gumate, se pot observa foarte bine niște striații/încrețituri pe suprafața pieselor. Acela este efectul gumei îmbătrânite, pentru a înțelege mai bine despre ce vorbesc vă recomand tot un articol mai vechi aici. În ceea ce privește culoarea lor, cred că s-a exagerat cu editarea foto, hârtia gălbuie pe care am văzut-o eu în realitate nu arăta așa, este mai degrabă o tentă gălbuie.

2. Piesa din stânga, a următorului grup prezintă și ea acele încrețituri, și în plus avem spărtura despre care vă vorbeam mai sus. Iar piesa din dreapta conține o mulțime de microsemne specifice mărcii de 40 de parale Cap de Bour, emisiunea a II-a.

3. Ultima piesă este într-adevar cea mai grav afectată, practic piesa este mai mult un rebut. Inclusiv ștampila arată groaznic, nu aș exclude ipoteza unei obliterări de complezență, am mari rezerve că piesa a circulat efectiv.

Dacă urmăriți cu atenție fiecare marcă din această pereche, veți găsi câteva microsemne importante, iar dubla impresiune nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Țineți cont că această emisiune a fost tipografiată cu o mașina monoclișeu acționată manual, la fel ca și prima emisiune Principatele Unite (1862), la care dublele impresiuni sunt mult mai des întâlnite, și mai cunoscute.

În încheiere... toți suntem liberi să avem opinii, eu mi-am făcut doar datoria de a mi-o justifica pe a mea.