RomanianStamps

Viața politică Serbiei a fost marcată timp de mai bine de un secol de rivalitatea a doua case, Casa Karagheorghevici (partida rusă) și Casa Obrenovici (partida otomană/austro-ungară). Rivalitatea celor două case începe cu un asasinat, căruia îi va urma un lung lanț de asasinate.

Așadar, în anul 1817, Milos Obrenovic ordonă uciderea lui Dorde Petrovic, supranumit Karadorde (= Gheorghe cel Negru) de către turci, conducătorul revoltei sârbești împotriva dominației otomane (1804-1813). După asasinat, urmașii acestuia adoptă numele Karagheorghevici.

În 1868, Mihailo al III-lea Obrenovic, fiul lui Milos Obrenovic este asasinat în timp ce se plimba, asasinul nu a fost niciodată prins din motive lesne de înțeles. Tronul este preluat de Aleksandar Karagheorghevici, fiul lui Dorde Petrovic, care este forțat să abdice în 1858, casa Obrenovic recâștigând tronul.

În 1889, regele Milan Obrenovic (născut la Mărășești - România) cedează tronul fiului său minor, sub regența mamei sale până la împlinirea majoratului. Dar în 1893, Alexandru Obrenovic, acum în vârstă de 16 ani, se autoproclamă major, renunță la regență și preia guvernarea statului și face o serie de reforme în aparatul de stat. Reforme acestuia vor nemulțumi pe mulți din sfera puterii, unii dintre aceștia fiind obligați să ia calea exilului.

Datorită caracterului nesăbuit pe care îl avea și prin deciziile deloc calculate pe care le lua, prea-tânărul rege a reușit să-și facă o mulțime de dușmani într-un timp foarte scurt. Pentru a pune și mai multe paie pe foc, în vara anului 1900, Alexandru, anunță logodna cu Draga Masin, doamnă din suita mamei sale, divorțată și cu 12 ani mai în vârstă decat el. În august 1900 cei doi se căsătoresc, nobilimea sârbă a primit cu multă opoziție mariajul celor doi. Chiar mama acestuia s-a opus mariajului, lucru care a dus la exilarea acesteia.

Vremurile tulburi ale începutului de secol XIX au constituit solul fertil pentru apariția societăților secrete, de multe ori de factură teroristă, sprijinite în special de Rusia țaristă.

Astfel, la 6 septembrie 1901, Dragutin Dimitrijevic, zis Apis (= albina), pune bazele societății secrete Mâna Neagră (cunoscută și sub numele Unitate sau Moarte), organizație cu vederi panslaviste care urmărea unirea tuturor teritoriilor locuite de slavi. Concret, Mâna Neagră a urmărit unirea Bosniei-Herțegovina la Regatul Serbiei.

Vederile pro-occidentale ale tânarului rege erau divergente cu programul politic al Mainii Negre, lucru ce a făcut ca mulți din dușmanii regelui să sprijine organizația lui Dragutin Dimitrijevic.

Instabilitatea politică din țară si lipsa de popularitate a Regelui Alexandru Orbrenovic au făcut ca organizația Mâna Neagră sa fie din ce în ce mai bine văzută, în special în rândul armatei.

În noaptea de 10-11 iunie 1903 (27-28 mai 1903, după calendarul vechi) un grup de ofițeri conduși de colonelul Dragutin Dimitrijevic atacă Palatul Regal. Gărzile regale opun o rezistență slabă, iar palatul regal este ocupat rapid de insurgenți. Inițial, cuplul regal nu este găsit de conspiratori, însă un membru al garzii personale a regelui deconspiră locul unde era ascuns regele.

Cuplul regal este găsit într-o încăpere secretă, amenajată în dormitorul regal. Aceștia sunt uciși fără prea multe discuții de insurgenți, mulți dintre ei erau foști membrii ai guvernului care fuseseră îndepărtați de Alexandru. În aceeași noapte sunt uciși și cei doi frați ai Reginei Draga, Nikodije și Nikola. Asaltul palatului regal a fost condus de Regimentul 6 Infanterie, regiment aflat sub patronajul Regelui Carol I al României. La aflarea veștii asasinatului, Carol I a trimis o telegramă la Belgrad în care renunța la patronajul onomastic al regimentului sârb.

Mai jos aveți o serie de cărți poștale românești, care prezintă filmul asasinatului.

Mana Neagră va aduce la succesiunea tronului pe Petru I Karagheorghevici, evident membrii organizației vor câștiga poziții importante în randul clasei conducătoare. Dragutin Dimitrijevic este numit de Parlamentul Serbiei, "salvatorul patriei" și este numit profesor de tactică la Academia Militară.

Dragutin Dimitrijevic, supranumit acum "ucigașul de regi", va organiza în 1911 un atentat care îl va viza pe Împaratul austriac Franz Iosef, atentatul a eșuat, împaratul scăpând cu viață. Vârsta deja înaintată a împăratului l-a determinat pe Dimitrijevic să-și îndrepte atenția către Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului.

Iar pe 28 iunie 1914, Gavrilo Princip, membru al organizației Tânăra Bosnie (organizație sprijinită de Mâna Neagră), cu acordul lui Dragutin Dimitrijevic, asasinează la Sarajevo pe Arhiducele Franz Ferdinand. Asasinatul va determina izbucnirea primei conflagrații mondiale.

În timpul Primului Război Mondial, influența Mâinii Negre începe să scadă, iar in 1916 mulți din membrii care au participat la complotul din 1903, în frunte cu Dragutin Dimitrijevic, sunt puși sub acuzație. Pe 24 iunie 1917, "ucigașul de regi" își găsește sfârșitul în fața plutonului de execuție.

Dar, pentru că istoria este întotdeuna rescrisă așa cum servește mai bine nevoilor momentului, în 1953, cazul Dimitrijevic este rejudecat de Curtea Supremă a Serbiei, iar complotiștii sunt exonerati din "lipsă de probe".

P.S. "Urzelile tronurilor" de mai sus ar mai putea fi asezonate cu profeția lui Mitar Tarabic, dar vă las vouă plăcerea să aflați cine a fost acesta. Și, cu speranța că ai "noștrii contemporani lideri" sunt buni cunoscători ai istoriei și depun toate eforturile să nu o mai repete, vă mulțumesc pentru atenție...