Falsurile Fournier

 

30 Aprilie, 2016Autor: Dragoş Negoiţescu

 

Un fals filatelic este o piesă fără nicio valoare, comercializarea acestora fără a avertiza eventualii cumpărători constituie infracţiune. Invocarea de către vânzător a necunostinţei de cauză nu absolvă de raspunderea penală.

De asemenea, nemarcarea corespunzătoare a unui fals, odată identificat, este o practică nocivă pentru filatelie.

În urmă cu cațiva ani, când am început sa fiu interesat de filatelie la modul mai serios, am vazut pe okazii.ro o serie completă în pereche a emisiunii Carol cu Favoriți (1868). La vremea respectivă nu știam prea multe despre falsurile filatelice, motiv pentru care am picat direct în plasa vânzătorului. Am contactat vânzătorul, deși nu am discutat despre preț, din discuții părea dispus și la negocieri. I-am cerut niște scan-uri mărite, și aici mi s-a prins primul beculeț, scanu-rile primite erau chiar mai proaste decât pozele de pe site-ul de licitații. Am lasat-o moale o perioadă, însă după ceva vreme am mai "băgat o fisă", l-am întrebat daca le vinde și separat, răspunsul a fost din nou afirmativ, le dădea la 50 EUR bucata. Încă un beculeț s-a aprins, niciun colecionar/negustor nu ar descompleta o serie, practic dacă luam piesa de 18 bani rămânea cu praful de pe tobă.

Chiar și așa tot mă bătea gândul să risc, însă eu am o vorbă: "are balta pește". Întotdeuna apar ocazii bune să cumperi piesele care îți lipsesc, tot ce ai nevoie este răbdare și atenție. Așa că în final am decis că o investiție de 200 de EUR merită ceva mai multă siguranță, așa că am decis să le las pentru alții.

Făcând achizițiile în felul acesta, cred ca îmi ajung degetele de la o mână sa numar ocaziile în care am pierdut; însă cu siguranță am evitat să arunc pe fereastră câteva sute bune de euro, dacă nu mii...

Puteți admira mai jos seria care mi-a dat bătăi de cap.

falsuri fournier     falsuri fournier


falsuri fournier     falsuri fournier


Cu timpul, m-am mai documentat și am aflat că erau "falsuri Fournier". Ulterior negustorul se pare că și-a mutat "cartierul general" pe eBay și a reușit să obțină 51 USD pe toata seria de falsuri.


Cine a fost Francois Fournier ?



Francois FournierDatele despre viața și activitatea lui Fournier sunt ambigue. În cercurile filatelice circulă mai multe versiuni. Fără a-mi propune sa fac eu lumină în aceste aspecte, nu voi face decât să prezint lucrurile așa cum le-am găsit menționate în diversele surse pe care am reușit să le identific. Francois Fournier (24 Aprilie 1846 – 12 Iulie 1917) s-a născut în Croix-de-Rozon, Elveția, dar a devenit cetățean francez și a servit în armata franceză în Razboiul Franco-Prusac dintre anii 1870-1871. Perioada în care Fournier începe să se implice în lumea filatelică nu se cunoaște cu exactitate, nu se cunoaște cu exactitate nici cum a început manufactura de falsuri.

Varro Tyler (1) menționează că Fournier a revenit în Elveția în anul 1903, iar în 1904 preia afacerea cu faximile a lui Louis-Henri Mercier (nume real: Henri Goegg) care sfârșise prin lichidare/faliment.

Brian Birch (2) propune o altă variantă, acesta spune că Fournier a fost asociat al lui Mercier începând cu 1890, și a preluat afacerea după moartea acestuia din urmă. Din expunerea lui Birch se deduce că Fournier avea o participație mai mică în firmă.

Ambii autori sunt de acord că Fournier și-a construit renumele în Geneva, pornind la drum cu materialele lui Louis-Henri Mercier.

Personal, nu cred ca Fournier ar fi putut porni afacerea fără a beneficia de o perioadă de ucenicie cu Mercier, altfel nu se justifică de ce a avut nevoie de materialele acestuia.

Cert este că Fournier a perfecționat mult tehnica lui Mercier reușind să construiască o adevărată industrie a falsurilor, însă aici un mare atu trebuie să fi fost și talentul atreprenorial al lui Fournier, acesta reușind sa-și strecoare falsurile în lucrarile de specialitate ale vremii. Cel puțin la început acesta a fost în relații amiabile cu dealer-ii de timbre si cu cluburile filatelice.

Afacerea a crescut rapid, având agenți în multe țari a reușit să-și creeze o piață cu mii de clienți.

Ulterior, lumea filatelică a constat că tolerarea falsurilor are efecte nocive asupra propriilor afaceri, determinând neîncredere cumpărătorilor, reducerea tranzactiilor pe piața filatelica și implicit o contractare a prețurilor. În cele din urmă aceștia au refuzat să mai publice anunturile publicitare ale lui Fournier lucru ce l-a determinat pe acesta să publice revista proprie, Le Fac-Simile, unde a continuat să-și promoveze propriile creații dar și pe ale altor falsificatori (ex: frații Șpiro).

Oferta acestuia de falsuri se pare că cuprindea nu mai puțin de 3.671 poziții, însă nu toate erau creațiile lui.

Pe lângă manufacturarea de falsuri, acesta s-a ocupat și cu restaurarea mărcilor poștale autentice; reparații, regumare și înlaturarea supratiparelor.

După moartea acestuia, asistentul acestuia, Charles Hirschenberger, a preluat afacerea însă cu mult mai puțin succes. După poartea lui Hirschenberger, în 1927, vaduva acestuia a vandut lotul de falsuri ramas Uniunii Postale din Geneva.

Uniunea a intrat astfel în posesia a aproximativ 400 de kg de materiale filatelice, din care a rezultat un Album de prezentare a faximilelor comercializate de Fancois Fournier (click pentru download). Echipamentul folosit la manufacturarea falsurilor a fost donat Muzeului de Istorie din Geneva.

Piesele care fac parte din album au fost marcate pe fața sau spate ca falsuri. Albumul a fost vândut dealer-ilor de mărci poștale din toată lumea. Astfel asociația filatelica geneveză a reușit și ea să facă un ban "cinstit" de pe urma activității lui Fournier. Pe lângă acest album de prezentre, Uniuniunea Postală din Geneva a elaborat și o lucrare în 5 volume care reprezintă o cercetare mult mai amănunțită a falsurilor comercializate de Fournier.

Stocul de falsuri rămas a fost incinerat în anul 1928.

Așadar toată lumea a mâncat o pâine "cinstită" pe lângă Francois Fournier, iar el și-a câștigat locul în istoria filateliei universale prin realizarea celei mai mari întreprinderi de manufacturat și distribuit falsuri filatelice.


Considerații despre "faximilele" Fournier



Falsurile comercializate de Fournier sunt nocive, în primul rând datorită faptului că au fost realizate și distribuite în cantități imense. Falsurile acestuia sunt practic omniprezente pe site-urile de licitații și în ofertele caselor de licitații.

Deși sunt falsurile despre care s-a scris cel mai mult, fiind și cele mai cunoscute, lumea filatelică le tolerează în continuare, acestea continuă să fie vândute cu nonșalață ca mărci autentice.

În ceea ce privește dificultatea de a identifica aceste falsuri, lucrurile sunt destul de simple, majoritatea acestora sunt simple caricaturi. De cele mai multe ori simpla confruntare a falsului cu o marcă autentică va scoate în evidență falsul imediat. Însă până ajungi să înveți care este marca autentică ești o posibilă victimă.

Se pare ca Fournier nu a încercat niciodată să-și vândă personal creațiile ca mărci autentice și pentru a evita problemele legale a falsificat doar mărci care fuseseră retrase din circulație. Dar a refuzat sa-și marcheze falsurile pe motiv că ar deveni neatractive pe piață. Oare de ce ?

Un alt efect nociv al acestor falsuri este faptul că acesta a reușit să le infiltreze pe piață ca "un altfel de falsuri", ca "reimpresiuni particulare". Fournier se considera un binefăcător al filateliștilor oferindu-le acestora șansa se a-și procura reimpresiuni ale mărcilor pe care nu și le permiteau.

Personal, consider ca această acest mod de a ambala activitatea de falsificare a mărcilor poștale și faptul că filateliștii de buna credință au tolerat-o și continuă să o tolereze nu face decât să încurajeze realizarea de falsuri. De altfel, majoritatea filateliștilor au adoptat acest nonsens al faximilelor care țin loc mărcilor pe care nu ți le poți permite. Unii continuă să promoveze acest această abominație și în ziua de azi.

În urmă cu câteva săptamâni au apărut pe eBay cele 5 planșe cu falsuri ale mărcilor românești, care fac parte din Albumul de prezentare realizat de Uniunea Filatelică din Geneva, parte din ele s-au vândut la prețuri cuprinse între 50 și 100 EUR. Mai jos aveți imagini cu aceste planșe. Piesele prezentate sunt creții ale lui Fournier, dar și ale altor falsificatori.

Planșa 1


falsuri fournier


Planșa 2


falsuri fournier


Planșa 3


falsuri fournier


Planșa 4


falsuri fournier


Planșa 5


falsuri fournier


În continuare aveti un lot de coli întregi realizate probabil de frații Spiro, acestea fac parte din oferta unui negustor care se chinuie să le vândă la un preț de 400 - 500 EUR. De prisos să mai menționez că prețul este aberant.

Carol cu Favoriți - emisiunea 1866-1867


falsuri fournier


falsuri fournier


falsuri fournier


Carol cu Favoriți - emisiunea 1868


falsuri fournier


falsuri fournier


falsuri fournier


falsuri fournier


Cuza 1865


falsuri fournier


falsuri fournier


falsuri fournier


(1) - VARRO TYLER, Philatelic Forgers: Their Lives and Works. London: Robson Lowe Ltd. (1976)

(2) - BRIAN BIRCH, Biographies of Philatelists and Dealers (2014)